Iarna Îmbrățișată Cu Marțienii Hazoși

cojile de mandarine și clementine parcă se desfac mai ușor iarna.
 și se termină mult mai repede.
 cred ca moș crăciun sigur s-a întâlnit anul trecut cu moș nicolae că am fost fetiță cuminte și că nici măcar marțienii nu m-au furat.

 *** și cât de mult îmi doream să mă dilateze marțienii ăștia, să mă ducă pe o broască țestoasă zburătoare.
carapacea ei să se prefacă într-o lume aiurea, a ciudățeniilor.
atunci casele ar fi mici sfere în care locuiesc trenuri și minusculi roboței imbracati cu echipament de protectie. și mi-aș mai dori ca acele mari castele să fie aici numai niște chetsii inconfortabile în care nu ți-ai dori să stai.
 florile, la rândul lor, vor trebui să crească mai înalt ca munții, iar aceștia din urmă să ajungă cât un grăunte de sare. atât bomboanele cât și cărămizile să țâșnească din carapacea țestoasei ca un curcubeu.
atunci păpușile matrioșka ( матрёшка) s-ar putea săruta cu oamenii de zăpadă. ***

nici măcar marțienii nu m-au furat, dom’le! și mi-am pus toate bazele în ei că o vor face