De prea mult, sau prea putin…!?

I-am spus inimii sa plece si ea s-a aplecat. ..spre singura primavara cunoscuta. Bradul a ramas la fel de drept, de inalt.. doar privirea celor cel privesc este stramba. Mereu va fi munte si ceata si cer brazdat de ingeri.

Dar niciodata nu va mai fi lacrima de sange in izvorul ce curge dinspre pamant spre cer.  Doar o apa cristalina in care sa-si oglindeasca toti sufletul. O apa numita cu Dumnezeu sau si mai aproape noua cuminecatura din Isus.

Asa se satura saracii cu duhul muscand zilnic din firimitura iertarii Lui ca de-ar fi sa stea la masa vreodata, nici nu ar sti mesteca.  Se infasoara mereu mana cu litere-alean crezand va mangaia aripile “acelea”  iar adierea norilor va aminti lumii mereu ca El e Iubirea…