De prea mult, sau prea putin…!?

I-am spus inimii sa plece si ea s-a aplecat. ..spre singura primavara cunoscuta. Bradul a ramas la fel de drept, de inalt.. doar privirea celor cel privesc este stramba. Mereu va fi munte si ceata si cer brazdat de ingeri.

Dar niciodata nu va mai fi lacrima de sange in izvorul ce curge dinspre pamant spre cer.  Doar o apa cristalina in care sa-si oglindeasca toti sufletul. O apa numita cu Dumnezeu sau si mai aproape noua cuminecatura din Isus.

Asa se satura saracii cu duhul muscand zilnic din firimitura iertarii Lui ca de-ar fi sa stea la masa vreodata, nici nu ar sti mesteca.  Se infasoara mereu mana cu litere-alean crezand va mangaia aripile “acelea”  iar adierea norilor va aminti lumii mereu ca El e Iubirea…

Ruga

Doamne, parfum de roua vreau sa las prin fiecare pas in urma mea de calator pe acest pamant.

Lasa-mi credinta Luminii, nadejdea ca si maine vei fi in viata mea.

 Invata-ma sa binecuvintez asteptarea, sa sper ca TU vei da inimii cantec pentru mereu.

Da-mi Imbratisarea Ingerului cu brate-aripe colorate ,si pune-mi pe frunte sarutarea Arhanghelilor.

Pentru toti ceilalti, Tu revarsa eterne si ceresti binecuvantari .

Iubirea, sa fie izvorul din care sufletul meu sa bea iar Tu, sa te bucuri ca ne-ai dat setea.