Toti avem tatuaje

Pielea noastra e o carte de istorie … personala.

Ma uit la copilul meu, care mai ieri avea pielea noua nouta. Luat direct din fabrica :) Un baietel cu pielea perfecta,  facuta unicat de vreo doua pete maro si cateva alunite.
Acum, la 2 ani jumatate, suntem deja la capitolul 2 al cartii David. Ca mai orice copil de varsta lui, D. e un alergaret si-un alpinist … Dovada? Vanatai, bube si tot tacamul. Ceva tatuaje temporare sau nu. Pielea lui noua nouta incepe sa aiba personalitate! Deja s-au scris pagini bune din istoria lui personala.

Ma uit la mine. Pentru ca nu prea m-am preocupat de aspectul pielii mele, pielea mea egal povestea mea in proportie de 90%, as zice. (10% mi-am deformat povestea cu crema de fata/de soare, deodoranti si alti mici aliati-dusmani).
Nu am vergeturi de la sarcina, iar daca as avea simt ca m-as mandri cu ele. Asa cum sunt fericita de linia ramasa de la operatia de cezariana. E tatuajul meu facut la nasterea lui David. De ce l-as nega sau l-as vrea disparut? Mi-s mandra ca am fost gravida, ca am devenit mamica.
Am semn la genunchi din copilarie. Stiu povestea lui. Sunt eu si semnul acela, e un tatuaj facut cand eram copila si m-a ranit o bucata de sticla.
Si ridurile sunt tatuajele mele. Semne ca timpul ma viziteaza si nu uita de mine.
Gatul care incepe sa fie cret. E al meu. Un tatuaj mai nou. Stiu ca nu e la moda, dar niciodata nu mi-a placut sa fiu prea conformista.

Si am vorbit numai despre tatuajele fizice, iar cand vine vorba despre cele sufletesti nici macar operatiile estetice nu mai pot face minuni.

Toate tatuajele naturale sunt frumoase, ne creeaza si ne recreeaza anual, lunar, poate zilnic. Ne infrumuseteaza, chiar daca revistele & Co. ar zice ca nu ….
Interesant (ciudat?) e ca uneori le acoperim inconstient sau nu cu tatuaje artificiale care se vor mai graitoare decat istoria noastra naturala.
Toti avem tatuaje! Care e ultimul tau tatuaj?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu